Regula în materie succesorală este succesiunea legala.
Excepția în materie succesorală este succesiunea testamentară, în condițiile în care defunctul a lăsat un Testament .
In materia succesiunii testamentare, reglementarea legislativă stabilită prin Codul Civil român, care este inspirat din dreptul francez, este diferită de reglementarea din alte legislații europene sau extraeuropene, în sensul în care o persoană chiar dacă desemnează prin testament cine va fi beneficiarul averii sale (legatar) după moartea sa, acesta din urma nu moștenește înteaga avere a defunctului în situația în care, la data decesului acestuia există în viața urmatoarele categorii de succesibili ai defunctului: soț supravietuitor, descendenți (copii, nepoți de fii, etc.) și ascendenți privilegiați ai defunctului (mama și/tata defunctului) . Cele trei categorii de succesibili se numesc moștenitori rezervatari și beneficiază de rezerva succesorală.
Articolul de lege mai sus menționat reglementează instituția rezervei succesorale, care are menirea de a proteja persoanele care intră în categoria celor menționate mai sus de limitarea sau excluderea dreptului lor la moștenire printr-o dispoziție testamentară făcută de testator/defunct.
Așadar, rezerva succesorală este o limită legală la libertatea testamentară. Este reglementată ca o instituție de ordine publică care consacră dreptul legal al moștenitorilor rezervatari de a dobândi o parte din moștenire.
Concluzia care se desprinde este ca in situatia existenței unui Testament, la succesiunea defunctului au vocație și sunt chemați și moștenitorii rezervatari, nu doar legatarul (beneficiarul testamentului).